Arhivă | noiembrie 2012

Notre Dame de Paris

In 98 eram la Paris si toata toamna aceea mi-au rasunat de pe toate posturile de radio melodiile acestui spectacol  …Garou , Segara, Lavoie, Bruno , Patrick Fiori … Muzica lor mi-a umplut atunci sufletul si de ei m-am indragostit pentru totdeauna … Garou este inca o dorinta de a mea de a reusi sa-l vad live … Compania canadiana a jucat cu casa plina ani de zile …

Apoi am mai descoperit , produsa de aceeasi companie ,  Romeo si Julieta ….Admirabila punerea in scena !

Si am sfarsit indragostita iremediabil de Garou pe care l-as asculta zile in sir fara sa ma plictisesc .

Christmas Time

Ce-i pentru mine perioada asta ?
Sora Cati (fosta colega in scoala de asistenti , maicuta ortodoxa de la Vladimiresti ) avea o vorba : fiecare primeste in felul lui Craciunul la fel cum fiecare avem  crucea noastra de dus .
Si ne-o purtam diferit si nu e mai putin importanta crucea mea de mirean decat a unuia din cea mai asceta manastire …
Ok … Revenind la Craciun … il iubesc in toate aspectele lui … de la jucarii si ciocolata , pana la slujba de Craciun din biserica ( si aici , recunosc ca am o slabiciune pentru slujba in biserica catolica 🙂 )
Ce poate fi ma apropiat si placut unuia Dumnezeu decat bucuria din ochii unui copil cand priveste o jucarie ? Sau mirosul de cozonac care imbraca casa in ajun ? Cantecele care iti umplu sufletul fie ele laice sau religioase …Nici unul nu cred ca este de dispretuit … Si ele nu au rostul de a te apropia de Dumnezeu …e cel putin naiv cel care crede ca un Dumnezeu adevarat s-ar lasa „lingusit” de niste biete imnuri ….Come on !
Cred ca am mai spus-o odata incepeti prin a-l cauta si intelege pe Dumnezeu ce se afla in sufletul vostru , zambiti mai mult , fiti mai  indulgenti cu ceilalti , iubiti si impartiti ce va prisoseste … Altfel  nici o matanie , citit de biblie si broboada neagra nu te poate „purifica” 🙂
Revenind la Craciunul nostru , la toata bucuria acestui anotimp …imi place , imi place la nebunie ! Imi place sa imi impodobesc casa , imi place sa cumpar cadouri , sa le ascund , sa anticipiez bucuria de a le daruii 🙂
Im place sa gatesc de sarbatori ….Imi place piftia usturoiata , slanina fiata in usturoi si bine imbracata in boia , sarmalele si salata de beof …
Imi plac ghetutele puse la geam si ochii copiilor lucind dimineata cand le gasesc pline de dulciuri …
Si sa ascult colinde si cantece de Craciun imi place  …

Si de la cantaretii mei preferati in top 10 : 🙂

Puzzle

Viata noastra e plina de amintiri aici … Avem deja povesti si intamplari .Prima ,primul , evenimente …
Asta ma face sa spun acasa .
Primul cuib de robini .

Primul concurs al Andrei …

Concursul si emotiile de la Montreal ..2009

Primul interviu in Canada.

Craciun 2008

Craciun 2010

Craciun 2011

Primul DA spus de cei mari   …

Primul pas al celor mici …

Primul fir de leustean

 Primele flori ale visinului

 Primul ghiocel 🙂

Prima vizita a lui Patty

Toto la varsta cand era podoaba in pomul nostru …

 Si crescand mare 🙂

 Prima intrare in US …2008

 Primul 1 Iulie 🙂

 La noi pe ulita

 A doua vara  a lui Patty la noi …

Cand am venit in 2007 aparuse primul Kindle si toata lumea era incantata .Nu si de pret .Era vreo 800 de doalri unul . 🙂
Prin 2010 mi l-am luat pe al meu cu vreo 125 .Acum nu te costa decat vreo 75-80 dolari unul …Despre evolutia lui tehnica nu mai vorbim 🙂

Toate astea sunt piese mici de puzzle .Separat nu valoreaza mare lucru .Intregul si valoarea muncii conteaza .Bucuria cu care le pui in suflet . Oare intelege cineva aceste lucruri ?

Lenea duminicala :)

So… duminica si o mare lene 🙂
Aseara am ras de una singura in fata unui poster . Radeam si-mi imaginam fata unora .:)

Si fiindca asta se intampla pe facebook  m-am conversat cu o alta prietena buna .Am impartit ceva medicina si gimnastica pe vremuri -medicina la batranul Grigore(ea stagiara eu asistent ) si aceeasi banca asteptand in sala de gimnastica de la CSS2 .Ea barbatul ,eu copilul . Dupa ani ne-am reintalnit amandoua prin Canada . Ea cu barbatul pe care il astepta atunci , eu cu copilul care nu mai e copil 🙂 .
Ea postase posterul ala si o alta inversunata posteaza poza asta :

Iar draga mea prietena ii zice : Dar ce e asta? Frigider pentru capre ?! Evident ca totul in gluma … Lori a mea e doar una care iubeste drumul de mijloc  .Cred ca aici ne asemanam . NU ne plac extremele si nici viata monahala . Stim ca sanatatea nu trebuie sa devina o obsesie .Nu de alta dar (poate) vindeci trupul si strici mintea si unde e castigul ? 😀
Aseara am scos un pic nasul pe terasa .Mi-e o lene bolnavicioasa zilele astea mai ales ca Andra e dincolo de Toronto dusa pentru un concurs si tare liniste doar cu baietii .

Asta e ce se vede seara  la mine in spatele casei .

E duminica azi si da , iata si prima zapada 🙂

Asa ca ne zapacim oleaca niste ardei si niste oua

Si gata papa bun si langa el doar o cafea asa de duminica cu caramel si un pic de dulce neaos romanesc langa ea .:)

Duminica placuta dragilor !

PS si cateva poze de la parada de sarbatori dintr-un orasel de langa noi Amherstburg. mai multe despre el aici :http://en.wikipedia.org/wiki/Amherstburg

S-a sfârșit săptămâna :)

Gata … relax ! Weekendul asta ma apuc sa fatzuiesc casa de sarbatoare ca e acusi decembrie . Beculete , alea ,alea
Casele din cartier sunt deja un vis .Sunt unii care au si pasiune si energie de consumat in asta .
De ani de zile descopar ca lumea e tare mica .
Pe unul dintre site-urile de socializare prin 2005 descopar printre fostii colegi o blonduta cu un an mai mica ca mine de la acelasi liceu  … Tu pe unde esti ? Ce mai faci ? Ea: in Windsor ! Care ? Ala de prin Ontario ? :)) Pai  stai ca in cativa ani vin si eu acolo …Si asa mi-am gasit eu peste ocean , in acelasi oras , colega de liceu . Draga mea Magduta mi-a fost alaturi la toate …Floriile ei se regasesc in fiecare dintre pozele mele de nunti si cununii 🙂 Povestind amandoua am descoperit si ca defapt crescuseram copii si pe aceeasi strada .:))
Vara asta , intamplator , intr-un magazin da barbata-miu peste un prieten din adolescenta de care nu mai stia NIMIC de 20 si ceva de ani ….Stiam doar ca a plecat din Romania … Mi-l aduce barbata-miu in fata si ma intreaba : Știi cine e? Marian ! la care eu am raspuns automat : Cernat ?! WTF ? e mica lumea …nu numai ca il reintalnim dar sta si la 2 strazi de noi (de vreo 17 ani cred ca sunt ei in Canada)  … Cum naiba sa treci oceanul si sa dai peste oameni cunoscuti ?
Acu cateva zile descopar ca un alt blogger e la numai cateva strazi distanta …
Multi spun ca internetul e un lucru rau …da adicție , mănâncă timp …etc .
Eu zic ca marele lui atu e ca aduce lumea mai aproape si daca ai grija sa nu traiesti numai in el (ca din pacate sunt multi care nu stiu o linie de echilibru ) iti este de mare folos .
La fel ca si facebook-ul la  care multi habar nu au cum sa faca setarile de privacy dar se plang de el …Clasicul complain e „sunt invadat de lucruri care nu ma intereseaza ” …pai dragilor lista  voastra de prieteni poate fi impartita in mai multe categorii .Fiecare dintre ele cu nivelul ei de privacy . Practi pe unii poti sa ii lasi  sa vada tot ce postezi iar pe altii mai putin sau nimic daca asa vrei . Deasemenea  poti seta si ce anume vrei sa vezi la tine din ce posteaza prietenii tai … Am prieteni trecuti la acquitances  de la care nu primesc nimic …sunt simple cunostinte care nu ma intereseaza sa stiu in fiecare zi ce fac …De la cei apropiati  vreau sa stiu noutatile in schimb …
Tot ce le spun de fiecare data e invatati cum functioneaza si apoi plangeti-va de ceva …. asta mi-aduce aminte de soacra-mea care in anii 80 tinea masina de spalat nou nouta in baie pe posta de mobila fiindca nu stia sa o foloseasca …dar nici nu facea nici-un efort sa invete …
Mi-aduc aminte de anii 98-99 cat am fost plecat  departe de ai mei  … cat de grozav ar fi fost sa fi avut atunci tot ceea ce internetul are de oferit acum 🙂

Buna seara …

Inca ma mir si eu de mine cum am ajuns la sfarsitul anilor cincizeci ( ai mei )nu numai sa conduc dar sa imi si placa .
Sa fi acasa in 20 de minute …intr-un fel imi lipseste fun-ul din bus dar  intre a pierde o ora minim (si una jumate   cand nu ai noroc ) si a fi in 20 de min acasa prefer 20 de min. Fun mai gasesc si in alta parte 🙂
Toto e plecata in tarile calde cu mama si tatal ei si imi lipseste si mama ei Vio … ca deeh aveam si noi vorbele noastre ,ca fetele . Deabia o astept sa se intoarca , neagra ca ciocolata , pe Teo …Patty iti pun poze , promit 🙂
Vremea se incapataneaza sa ramana ok de calda si cel mai important …fara ninsoare . 🙂 Parca Doamne , Doamne al soferilor se gandeste si la mine sa invat bine sofatul inainte de a ma apuca de „patinat”. O scot eu la capat si daca trec de iarna asta ok sunt mare !
 Astazi am fost in situatia sa admir educatia si buna crestere a unui tanar 21 ani , roman venit de 5 ani in Canada … Prima a fost colega mea de la receptie , canadianca care a ramas surprinsa de buna lui crestere . M-am uitat ” intr-o dunga ” la ea pentru ca nu intelegeam ce i se pare ciudat . Dar ocupandu-ma dupa aceea de el am descoperit ca e unul din aceei copii cu bun simt care stiu sa  vorbeasca nu numai civilizat dar si sa foloseasca cuvinte „rare”:multumesc , permiteti ? , daca imi dati voie (veritabile arhaisme in ziua de azi 😀 ,nu ? ). Nu m-am putut abtine sa nu admir felul in care vorbea si de scoala si de lucru (da , avea si job ) cu entuziasm si placere … Jos palaria parintilor care l-au educat …deabia astept sa-i cunosc si pe ei pentru ca a educa un copil mi se pare una dintre cele mai delicate si deosebite munci iar cine stie sa o faca cum trebuie merita apreciat  .
In rest intre 10 zile si 100 de ani (limitele pacientilor nostri  🙂 ) viata este intodeauna o placere pentru ca poti mereu invata si de la cel care deabia a deschis ochii dar si de la cel care a trecut de o suta si inca iti mai zambeste cochet dincolo de orice rid . Viata e frumoasa in toate hainele sale si in toate formele ei ….trebuie doar sa deschizi ochii si sa o privesti cu sufletul .

Nu emigrati !

Sunt multi care nu ar trebui sa emigreze . Nu sunt facuti pentru asa  ceva . Daca DOAR lipsa banilor in Romania va deranjeaza nu o faceti . Aici nu o sa gasiti stilul de viata romanesc , nici cluburile , nici gasca de langa bloc . Nici vecinele cu care sa stai la taclale . Aici e alt continent , alta lume si in general fiindcă vi tu la el , tu trebuie sa te adaptezi nu el sa se se schimbe .
Daca cauti o lume iluzorie organica , biologica , curata …ei bine nu o cauta in locuri civilizate ca nu poti avea si confortul de la bloc si aerul de la munte(mare ). Nu te pacali singur . Poti incerca in comunitățile de amish de exemplu :
http://www.visitperth.ca/amish-communities.html

Sau mai in sud ca acolo mai sunt doi romani in cautare de green , clean sau puritate religioasa :
Viata in Balonul Roz
Viata in balonul roz
 Nu poti sta si in Rai si in Iad in acelasi timp e o vorba romaneasca …poate ar fi timpul ca unii sa inteleaga asta .
Primesc in ultimul timp mesaje de la oameni din Romania care evident nu-s nici pregatiti si nici determinati sa emigreze . Oameni pentru care cluburile din Romania sunt modele de distractie …nu veniti au sa va lipseasca … Oameni pentru care a munci inseamna a te duce la un birou , a invarti trei hartii , a bea o cafea si a „te plimba” pe net …nu veniti ca nu veti gasi asa ceva .
Oameni care cred ca va curge lapte si miere doar pentru ca ei sunt speciali …nu emigrati .
Nu e tara perfecta Canada . Nu puteti avea si „dolcele-far niente romanesc” si avantajele canadiene la un loc . Daca inca cautati Rai sau Paradise sorry , wrong choice !
Daca va asteptati la un post de sef , de manager iarasi ar trebui sa reconsiderati tinta voastra . Veti fi newborn aici , va trebui sa reinvatati multe lucruri , sa recladiti o viata , sa faceti conexiuni cu oameni noi . Asta nu e o treaba de doi lei .Iti trebuiesc ani si daca nu esti pregatit de compromisuri nu pleca de „acasa” . Nu vei reusi sa treci peste asta.
Lumea curata , ideala , bogata , in care sa existe si lux dar si mancare super organica si super ecologica  nu ai sa o gaseti aici si ma indoiesc ca o vei gasi undeva . Raiul e ,poate, dincolo de „Exit” .
Ramai „acasa” daca nu esti pregatit …Te cei scuti de un travaliu inutil .
Daca insa chiar daca ai sau nu ai bani acolo , viata romaneasca te sufoca , daca toata mizeria sociala te sperie si te ingrijoreaza modelele pe care copii tai (sau viitorii copii ) le vor avea, viitorul lor  , daca circul politic al Dambovitei te scarbeste si ai impresia ca te mint frumos ca intr-un film pentru prosti acum inainte de alegeri , daca nu ti-e rusine sa o iei de la zero pentru un alt fel  de viata , da atunci te poti gandi la o schimbare .
Si nu te gandi ca va fi usor dar  tot ce ai nevoie e o motivatie puternica . A mea au fost copii si greata pentru ce se intampla  moral , social si politic in Romania . Azi fac o lista cu plusuri si minusuri si da , imi da cu PLUS …. asta e tot ce ma intereseaza !

Acum 5 ani …

Acum 5 ani , exact in ziua de azi am cumparat biletele de Canada . Pentru mine si Andra (ea urma sa se intoarca dupa o luna sa termine facultatea ) .Dar si pentru Sheeba :). Cristi si Stefan deja ne asteptau aici .
Tot atunci scriam , la rugamintea unui om special , cateva cuvinte despre ce simteam eu atunci . Ea le-a publicat in revista romanilor de la Toronto „Acasa” .
Acum la 5 ani de atunci ma intreb si ma pun in oglinda cu ce gandeam atunci …Un singur lucru sunt singura ca nu regret … plecarea .
Visul  meu a fost  călătoria, drumul

Dar când drumul  este către  o nouă casă? Când şti că trebuie să-ţi iei cu tine toată viaţa în câteva genţi ?
Ce mi se întamplă azi a început acum 3 ani şi jumăatate. O noapte de februarie  în care, din cauza unui telefon primit de soţul meu, mi s-a schimbat viaţa.
”Te interesează?”, aşa a început.
Dacă ma interesa? Aveam doi copii al căror viitor mă speria. Trecuseră aproape 15 ani de la schimbarile din România şi  predicţiile lui Brucan deja păreau optimiste. Nimic nu mergea în bine, cel  puţin pentru noi, în plan personal. Existau oameni care prosperau, dar erau în alte sfere. 
Am avut norocul (sau ghinionul) să ies din ţara (Franţa, Austria) cu ocazia unor burse de pregătire în domeniul meu profesional. Am vazut cum era  cotată meseria mea acolo, am văzut cum trăiesc oamenii. Diferenţa m-a deprimat.
Un contract de muncă în Canada era un noroc pe care nu-l au mulţi. Dar însemna (şi eram conştienţi de acest lucru) o lungă perioadă de grele încercări. Cât de grea, nu realizam atunci. În primul rând, ani de separare.
Aş mai lua încă o dată decizia de atunci? Sigur că da, dar aş fii mult mai  speriată.
Număr zilele ramase şi încerc să adun în mine lucrurile bune din jurul meu.
E greu…
Societatea romaneasca este este în plină transformare. Trăiesc într-un oraş, frumos altădată, care acum pare chinuit de toate încercarile edililor de a-l moderniza. Un oraş care acum pare prea mic, prea înghesuit .
Cu toate acestea, încerc sa pun în sufletul meu ce-i frumos. Am nevoie de amintiri frumoase.
Odata cu hotărârea de a emigra am descoperit şi lumea virtuală  a românilor din Canada, cu bune, cu rele. A însemnat enorm pentru că niciodată nu eşti destul de pregatit pentru ce te aşteaptă acolo. Am învăţat (uneori dureros ) să aleg.
Dar această lume mi-a adus şi prieteni. Prieteni pentru care sunt recunoscătoare. Oameni speciali, oameni pe care ii voi numi mereu prieteni, chiar daca viaţa nu ne va aduce niciodată faţă în faţă.
Sper ca acei oameni să citească aceste rânduri şi sper să înteleagă de ce le scriu.
Ele sunt un fel de a le mulţumi pentru ajutor, pentru vorbele bune. Au însemnat mult pentru mine.
Sunt întrebată în ultima perioadă daca eu cred ca voi reuşi? Trebuie! Acesta este răspunsul. Trebuie să reuşesc. Ştiu să muncesc, şi acest lucru e important.
Am norocul ca cei din familia mea să-mi fie alaturi şi asta este, de asemenea, important. Daca îmi vor sta alaturi, orice lucru la care am visat  se poate împlini.
Mă întreba cineva de curând dacă nu-mi va fi dor de patria mea. Am realizat că patria mea este acolo unde este omul meu  şi copiii noştri.
Bineînteles că voi lua cu mine toate acele mici obiceiuri care alcătuiesc personalitatea noastră etnică: tradiţii, colinde, bucătăria românească, poveştile spuse cu prietenii.
Avem nevoie de tradiţii pentru că ele ne dau apartenenţa la  o identitate, la un grup etnic, la rădăcinile de care ne agăţăm atât de mult, de la naştere şi până la moarte.
Sunt convinsă că voi împrumuta şi de acolo altele. Acesta e felul meu. Dacă imi place ceva, adun. Şi parcă sufletul e mai bogat aşa.
Dar mereu voi purta cu mine în suflet România. Aceea parte din ea care este a mea.
Dacă plec, nu înseamna ca o voi iubi mai puţin sau că o voi uita, ci doar voi  găsi alte feluri de a o onora. Sună pretenţios, dar adevarul este că merită să fie onorată. Dar aceea Românie care îmi aparţine. Poţi fi un bun român şi dincolo de graniţe. Poate chiar mai bun decât  mulţi dintre cei care rămân.
Ce poţi lua cu tine? În primul rând amintirile, apoi cuvintele celor dragi, cuvinte prin care îţi spun că te iubesc, dar că îşi doresc ca tu să ai  ceva mai bun. Acesta nu-i  puţin lucru.
Am ajuns să ma gandesc la oraşul spre care ma îndrept ca la “acasă”. Poate fiindcă, pentru mine,  familia mea înseamna acasă.
Visez la clipa în care voi ateriza şi asta compenseaza anii în care mi-a fost greu şi am aşteptat.
Pregatesc în fiecare zi lucruri, liste de bagaje … Am mai tot timpul ceva de făcut, ceva de aflat, acte de adunat…
Potaia mea sta linistita si priveste toata agitatia. Nu stie ce i se pregateste. A primit cusca de la un prieten , e mandra de ea si si-o apara cu toata fiinta. Are jucariile pe care si le ascunde acolo. Oare cum se va uita la noi cand o vor lua catre cala ?
Aştept dimineaţa în care voi pleca împreuna cu fiica mea de la Otopeni către prima zi din restul vieţii mele. Fiecare viaţă este o poveste şi ne chinuim să ne-o facem frumoasă. Dacă reuşim sau nu? Asta este deja altă poveste…

NU cred in retete

NU cred in retete si nici in teorii . Ce mi se potriveste mie nu e sigur ca este si pentru tine …
Nu am descoperit nici ciubarul de la capatul curcubeului si nici nu am orbul gainilor . Pur si simplu viata mea , asa cum e ea acum , e mai mult decat as fi putut visa acum 10 ani .
Asta datorita si pasului pe care l-am facut venind aici . Pas deloc usor .
Norocul meu a fost familia . Sotul pentru care eu si copii am fost mai importanti decat orice . Copiii care au stiut intodeauna care e masura bunului simt . Care sunt minunati si mai buni decat multi altii …Pe care ii iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine . Daca maine nu as mai avea nici un dolar in buzunar si mi  s-ar termina zilele dar i-as avea pe ei sanatosi si fericiti ,nu as avea nici un regret .
Ne-ar fi fost mai bine in tara ? No way ! Nu am capatat inca Alzheimer si nu uit de la ce am plecat … Inca am urechi cu care ascult …inca mai am familie acolo .
Vad  nemultumiti …veniti de acolo aici . Intrebarea e ce au cautat , ce au gasit si daca nu au gasit ce inca mai cauta?
Canada nu e pension , nici Rai , nici tara nimanui , nu te asteapta nimeni cu paine ,sare si lautari si job de sef 🙂 … E al naibii de greu in primii ani . Multi clacheaza , altii se ridica si o iau de la capat , alti jelesc si cauta vinovatii in tot ceea ce ii inconjoara …Problema nu e in nimic altceva decat in fiecare dintre voi . In ce ati asteptat si ce ati gasit , in ce ati facut sa nu pentru a reusi .
Sunt mandra ca ai mei copii sunt luptatori . Nu s-au lasat si lupta sa reuseasca … asta e spiritul . Nu cel de jelanie pe care cu surpriza il intalnesc la oameni cu pretentii … Ei au ales  sa inoate nu sa faca pluta si sa se vaicareasca .
Blogul asta nu e unul de jelanie . Mi-ar fi rusine mie sa ma plang de nimicurile zilei de aici cand acolo de unde vin sunt oameni cu asa de mari probleme . Sa ma plang de mancarea de aici cand sunt oameni care nu au mancat de zile mai mult de o paine . Trezirea oameni buni si hai sa ne uitam un pic in jur si inauntrul nostru .Nu vad un Rai in jurul meu ci pur si simplu mi-ar fi rusine mie sa ma plang de nimicuri  cand cei ramasi Acolo o duc atat de greu .