Arhivă | noiembrie 2012

Notre Dame de Paris

In 98 eram la Paris si toata toamna aceea mi-au rasunat de pe toate posturile de radio melodiile acestui spectacol  …Garou , Segara, Lavoie, Bruno , Patrick Fiori … Muzica lor mi-a umplut atunci sufletul si de ei m-am indragostit pentru totdeauna … Garou este inca o dorinta de a mea de a reusi sa-l vad live … Compania canadiana a jucat cu casa plina ani de zile …

Apoi am mai descoperit , produsa de aceeasi companie ,  Romeo si Julieta ….Admirabila punerea in scena !

Si am sfarsit indragostita iremediabil de Garou pe care l-as asculta zile in sir fara sa ma plictisesc .

Christmas Time

Ce-i pentru mine perioada asta ?
Sora Cati (fosta colega in scoala de asistenti , maicuta ortodoxa de la Vladimiresti ) avea o vorba : fiecare primeste in felul lui Craciunul la fel cum fiecare avem  crucea noastra de dus .
Si ne-o purtam diferit si nu e mai putin importanta crucea mea de mirean decat a unuia din cea mai asceta manastire …
Ok … Revenind la Craciun … il iubesc in toate aspectele lui … de la jucarii si ciocolata , pana la slujba de Craciun din biserica ( si aici , recunosc ca am o slabiciune pentru slujba in biserica catolica 🙂 )
Ce poate fi ma apropiat si placut unuia Dumnezeu decat bucuria din ochii unui copil cand priveste o jucarie ? Sau mirosul de cozonac care imbraca casa in ajun ? Cantecele care iti umplu sufletul fie ele laice sau religioase …Nici unul nu cred ca este de dispretuit … Si ele nu au rostul de a te apropia de Dumnezeu …e cel putin naiv cel care crede ca un Dumnezeu adevarat s-ar lasa „lingusit” de niste biete imnuri ….Come on !
Cred ca am mai spus-o odata incepeti prin a-l cauta si intelege pe Dumnezeu ce se afla in sufletul vostru , zambiti mai mult , fiti mai  indulgenti cu ceilalti , iubiti si impartiti ce va prisoseste … Altfel  nici o matanie , citit de biblie si broboada neagra nu te poate „purifica” 🙂
Revenind la Craciunul nostru , la toata bucuria acestui anotimp …imi place , imi place la nebunie ! Imi place sa imi impodobesc casa , imi place sa cumpar cadouri , sa le ascund , sa anticipiez bucuria de a le daruii 🙂
Im place sa gatesc de sarbatori ….Imi place piftia usturoiata , slanina fiata in usturoi si bine imbracata in boia , sarmalele si salata de beof …
Imi plac ghetutele puse la geam si ochii copiilor lucind dimineata cand le gasesc pline de dulciuri …
Si sa ascult colinde si cantece de Craciun imi place  …

Si de la cantaretii mei preferati in top 10 : 🙂

Puzzle

Viata noastra e plina de amintiri aici … Avem deja povesti si intamplari .Prima ,primul , evenimente …
Asta ma face sa spun acasa .
Primul cuib de robini .

Primul concurs al Andrei …

Concursul si emotiile de la Montreal ..2009

Primul interviu in Canada.

Craciun 2008

Craciun 2010

Craciun 2011

Primul DA spus de cei mari   …

Primul pas al celor mici …

Primul fir de leustean

 Primele flori ale visinului

 Primul ghiocel 🙂

Prima vizita a lui Patty

Toto la varsta cand era podoaba in pomul nostru …

 Si crescand mare 🙂

 Prima intrare in US …2008

 Primul 1 Iulie 🙂

 La noi pe ulita

 A doua vara  a lui Patty la noi …

Cand am venit in 2007 aparuse primul Kindle si toata lumea era incantata .Nu si de pret .Era vreo 800 de doalri unul . 🙂
Prin 2010 mi l-am luat pe al meu cu vreo 125 .Acum nu te costa decat vreo 75-80 dolari unul …Despre evolutia lui tehnica nu mai vorbim 🙂

Toate astea sunt piese mici de puzzle .Separat nu valoreaza mare lucru .Intregul si valoarea muncii conteaza .Bucuria cu care le pui in suflet . Oare intelege cineva aceste lucruri ?

Lenea duminicala :)

So… duminica si o mare lene 🙂
Aseara am ras de una singura in fata unui poster . Radeam si-mi imaginam fata unora .:)

Si fiindca asta se intampla pe facebook  m-am conversat cu o alta prietena buna .Am impartit ceva medicina si gimnastica pe vremuri -medicina la batranul Grigore(ea stagiara eu asistent ) si aceeasi banca asteptand in sala de gimnastica de la CSS2 .Ea barbatul ,eu copilul . Dupa ani ne-am reintalnit amandoua prin Canada . Ea cu barbatul pe care il astepta atunci , eu cu copilul care nu mai e copil 🙂 .
Ea postase posterul ala si o alta inversunata posteaza poza asta :

Iar draga mea prietena ii zice : Dar ce e asta? Frigider pentru capre ?! Evident ca totul in gluma … Lori a mea e doar una care iubeste drumul de mijloc  .Cred ca aici ne asemanam . NU ne plac extremele si nici viata monahala . Stim ca sanatatea nu trebuie sa devina o obsesie .Nu de alta dar (poate) vindeci trupul si strici mintea si unde e castigul ? 😀
Aseara am scos un pic nasul pe terasa .Mi-e o lene bolnavicioasa zilele astea mai ales ca Andra e dincolo de Toronto dusa pentru un concurs si tare liniste doar cu baietii .

Asta e ce se vede seara  la mine in spatele casei .

E duminica azi si da , iata si prima zapada 🙂

Asa ca ne zapacim oleaca niste ardei si niste oua

Si gata papa bun si langa el doar o cafea asa de duminica cu caramel si un pic de dulce neaos romanesc langa ea .:)

Duminica placuta dragilor !

PS si cateva poze de la parada de sarbatori dintr-un orasel de langa noi Amherstburg. mai multe despre el aici :http://en.wikipedia.org/wiki/Amherstburg

S-a sfârșit săptămâna :)

Gata … relax ! Weekendul asta ma apuc sa fatzuiesc casa de sarbatoare ca e acusi decembrie . Beculete , alea ,alea
Casele din cartier sunt deja un vis .Sunt unii care au si pasiune si energie de consumat in asta .
De ani de zile descopar ca lumea e tare mica .
Pe unul dintre site-urile de socializare prin 2005 descopar printre fostii colegi o blonduta cu un an mai mica ca mine de la acelasi liceu  … Tu pe unde esti ? Ce mai faci ? Ea: in Windsor ! Care ? Ala de prin Ontario ? :)) Pai  stai ca in cativa ani vin si eu acolo …Si asa mi-am gasit eu peste ocean , in acelasi oras , colega de liceu . Draga mea Magduta mi-a fost alaturi la toate …Floriile ei se regasesc in fiecare dintre pozele mele de nunti si cununii 🙂 Povestind amandoua am descoperit si ca defapt crescuseram copii si pe aceeasi strada .:))
Vara asta , intamplator , intr-un magazin da barbata-miu peste un prieten din adolescenta de care nu mai stia NIMIC de 20 si ceva de ani ….Stiam doar ca a plecat din Romania … Mi-l aduce barbata-miu in fata si ma intreaba : Știi cine e? Marian ! la care eu am raspuns automat : Cernat ?! WTF ? e mica lumea …nu numai ca il reintalnim dar sta si la 2 strazi de noi (de vreo 17 ani cred ca sunt ei in Canada)  … Cum naiba sa treci oceanul si sa dai peste oameni cunoscuti ?
Acu cateva zile descopar ca un alt blogger e la numai cateva strazi distanta …
Multi spun ca internetul e un lucru rau …da adicție , mănâncă timp …etc .
Eu zic ca marele lui atu e ca aduce lumea mai aproape si daca ai grija sa nu traiesti numai in el (ca din pacate sunt multi care nu stiu o linie de echilibru ) iti este de mare folos .
La fel ca si facebook-ul la  care multi habar nu au cum sa faca setarile de privacy dar se plang de el …Clasicul complain e „sunt invadat de lucruri care nu ma intereseaza ” …pai dragilor lista  voastra de prieteni poate fi impartita in mai multe categorii .Fiecare dintre ele cu nivelul ei de privacy . Practi pe unii poti sa ii lasi  sa vada tot ce postezi iar pe altii mai putin sau nimic daca asa vrei . Deasemenea  poti seta si ce anume vrei sa vezi la tine din ce posteaza prietenii tai … Am prieteni trecuti la acquitances  de la care nu primesc nimic …sunt simple cunostinte care nu ma intereseaza sa stiu in fiecare zi ce fac …De la cei apropiati  vreau sa stiu noutatile in schimb …
Tot ce le spun de fiecare data e invatati cum functioneaza si apoi plangeti-va de ceva …. asta mi-aduce aminte de soacra-mea care in anii 80 tinea masina de spalat nou nouta in baie pe posta de mobila fiindca nu stia sa o foloseasca …dar nici nu facea nici-un efort sa invete …
Mi-aduc aminte de anii 98-99 cat am fost plecat  departe de ai mei  … cat de grozav ar fi fost sa fi avut atunci tot ceea ce internetul are de oferit acum 🙂

Buna seara …

Inca ma mir si eu de mine cum am ajuns la sfarsitul anilor cincizeci ( ai mei )nu numai sa conduc dar sa imi si placa .
Sa fi acasa in 20 de minute …intr-un fel imi lipseste fun-ul din bus dar  intre a pierde o ora minim (si una jumate   cand nu ai noroc ) si a fi in 20 de min acasa prefer 20 de min. Fun mai gasesc si in alta parte 🙂
Toto e plecata in tarile calde cu mama si tatal ei si imi lipseste si mama ei Vio … ca deeh aveam si noi vorbele noastre ,ca fetele . Deabia o astept sa se intoarca , neagra ca ciocolata , pe Teo …Patty iti pun poze , promit 🙂
Vremea se incapataneaza sa ramana ok de calda si cel mai important …fara ninsoare . 🙂 Parca Doamne , Doamne al soferilor se gandeste si la mine sa invat bine sofatul inainte de a ma apuca de „patinat”. O scot eu la capat si daca trec de iarna asta ok sunt mare !
 Astazi am fost in situatia sa admir educatia si buna crestere a unui tanar 21 ani , roman venit de 5 ani in Canada … Prima a fost colega mea de la receptie , canadianca care a ramas surprinsa de buna lui crestere . M-am uitat ” intr-o dunga ” la ea pentru ca nu intelegeam ce i se pare ciudat . Dar ocupandu-ma dupa aceea de el am descoperit ca e unul din aceei copii cu bun simt care stiu sa  vorbeasca nu numai civilizat dar si sa foloseasca cuvinte „rare”:multumesc , permiteti ? , daca imi dati voie (veritabile arhaisme in ziua de azi 😀 ,nu ? ). Nu m-am putut abtine sa nu admir felul in care vorbea si de scoala si de lucru (da , avea si job ) cu entuziasm si placere … Jos palaria parintilor care l-au educat …deabia astept sa-i cunosc si pe ei pentru ca a educa un copil mi se pare una dintre cele mai delicate si deosebite munci iar cine stie sa o faca cum trebuie merita apreciat  .
In rest intre 10 zile si 100 de ani (limitele pacientilor nostri  🙂 ) viata este intodeauna o placere pentru ca poti mereu invata si de la cel care deabia a deschis ochii dar si de la cel care a trecut de o suta si inca iti mai zambeste cochet dincolo de orice rid . Viata e frumoasa in toate hainele sale si in toate formele ei ….trebuie doar sa deschizi ochii si sa o privesti cu sufletul .