Saptamana viitoare mai adaug un an la varsta . So what !?
Un an de la prima intanire cu Nikon , dragoste la prima vedere intre mine si dragul meu 5300 . E un DX dar avand in vedere ca e prima mea camera serioasa …. da , il ador 🙂
Aseara la Windsor Camera Club am prezentat pentru prima oara ceva la o competitie serioasa , arbitrata de profesionisti . Of course ca m-au facut praf . Nu la modul serios dar oricum … Am obtinut la 2 prezentari 77.3 pc in conditiile in care s-a castigat cu 83 de pc … No bad but …
Am realizat ca habar nu am mai nimic despre competiii iar felul in care erau comentate lucrarile m-a ajutat mult sa inteleg ce si unde gresesc . Si da , asta m-a ambitionat si mai tare . Mama lor . Habar nu au cu ce capoasa s-au pus :))
So , pe ei ! Mai ales ca e predominant masculina concurenta . Asta ma provoaca si mai mult sa progresez . Or avea ei mai mult timp pentru asta dar asta nu ii face mai grozavi .
Deci un an de fotografie in care am progresat mult de tot avand in vedere ca am plecat de la zero …
Compozitie , tehnica, prelucrare …. toate au devenit subiectele mele de invatat in ultima perioada pana la obsesie.
Multi spun , pai ce atatea reguli . Faci poze si atat ! Nu e doar atat . Nu e destul sa fie dragute . Trebuie sa spuna ceva . Sa transmita emotie . Frumusete . Asta imi doresc . Nu doar poze „cute „.
Ci un strop de frumusete , arta . Nu poze ci fotografii daca as putea spune asa .
Pentru asta am sa dedic tot timpul liber pe care sufletele mele mi-l vor lasa liber . Care suflete ? Cei mai frumosi copii din lumea asta . Cei mai cuminti . Copii pefecti ai lui Nana . Rachel , Rafael si Bella .
Acasa...universul meu 