Arhive

Victoria Day

Aceasta perioada de an imi aduce aminte de mutarea in casa ( May 25, 2008 am avut closing-ul ) , apoi de faptul ca ziua mea de nastere si cea „de buletin ” se apropie .

Elena este numele meu ” de buletin ” . Pana pe la 19 ani nici nu raspundeam la numele asta . Nume pus de matusa-mea( Elena )  impreuna cu tata  la maternitate fara stirea mamei . Furia mamei nu a avut final nici ani multi mai tarziu . Ca sa compenseze la botez au alaturat in biserica si numele nasului meu Teodor . Asa ca din Teodora am deveniti Dorinica pentru mama … Mai tarziu Dory in generala . Liceul a insemnat schimbarea numelui meu in Dora …. Odata cu terminarea lui o parte din sufletul meu a ingropat-o pe Dora . Nu definitiv ci undeva in memoria afectiva . Cand imi permit , ma reintorc sa sporovaiesc cu aceea visatoare din liceu . E inca acolo .

Deci intrarea in Victoria Day este o perioada faina pentru mine iar anul acesta speciala .

Luni vine sora-mea  cu Lulu iar la 1 iunie plecam in vacanta . Ce dar mai frumos pot avea ? Asa ca de azi in 2 saptamani strigam ” Arriba Xcaret ! Arriba Mexic !”

Iar din vara asta incep sa mi se indeplineasca dorinte ale caror finalizare va insemna mult  pentru mine .

Bucuria din backyard

Odata cu vremea calda a inceput  nebunia din backyard . Suntem norocosi . Copii au proriul lor parc , teritoriu de explorat in propria curte . Safe . Unul din beneficiile traiului la casa si nu cocotati intr-un oras asa cum am fost nevoita sa traiesc eu dupa ce ne-a mutat Ceasca cu japca la bloc .Tanjind toata viata dupa o curte a bunicii din amintirile mele cele mai vechi . Sau curtea si casa din Colentina demolate cu forta in anii „70.

Sau cum  au trait copii mei .

Urasc traitul la bloc intr-un mod organic . Nici aici cat am stat pana sa ne mutam in casa noastra nu am fost prea happy cu asta . Linistea pe care o gasesc intr-o casa nu mi-o da nici cel mai fancy apartament din cel mai fancy bloc .

E  bucuria pura a fiecarei dimineti aproape de natura . Greu de inteles . Cam ca si  cum ai fi in vacanta perpetua .

Si sa imi vad curtea plina de minunile care imi umplu viata … sa le aud bucuria , ce isi mai poate dori cineva de la viata ?

Happy Mothers Day !

My personal Yoda

Yoda_Empire_Strikes_Back

Suntem copii ai anilor de demult . Am crescut cu Fat Frumos  dar la adolescenta am descoperit  Star Wars . Si povestea ne-a prins .

Jedi , Obi Wan, Luke ….toata pleiada de personaje ne-au transformat in fani pe viata .

My personal Jedi, „my baby brother” , Luciano a trecut in lumea umbrelor asa cum numai el stia sa o faca . Glumind cu moartea . Am ramas noi in urma , sa-i simtim lipsa si sa-l cinstim asa cum si-ar fi dorit . Nu jeleni , nu  negru in hainele noastre … A fost un norocos . A avut prieteni alaturi . Oamenii l-au iubit . Glumet si pus mereu pe bancuri .

L-a rapus un cancer intr-o tara in care si daca esti  pe picioarele tale nu ai multe de ales . Cand in loc de picioare ai carut …. nu prea contezi . As avea multe de reprosat dar nu ajuta nimanui pentru ca ce am invatat este ca Romania nu vrea sa se schimbe . Deci cui i-ar ajuta ?

Ne vom revedea candva in lumea umbrelor dar pana atunci te rog fi „my personal Yoda” .  De acolo poarta de grija celor pe care i-ai iubit  : Andra , caruia i-ai cumparat prima papusa , lui Praslea , Patriciei  … si fi-ne noua frate si inger  asa cum ne-ai fost o viata .

Vei ramane intre noi si asta o stiu . Pentru ca traim in amintirile celor ce ne iubesc .

Nu am sa te jelesc pentru ca stiu ca ai fi urat asta . O sa te pastram in memoria noastra fara false boceli .Vom purta bleu-albastru , ca cerul pe care l-ai iubit atat de mult . Viata ta a avut mereu aripi chiar daca  ti-a frant atat de tanar picioarele .

Vom rade amintindu-ne toate  trasnaile tale . Vom bea  mereu un pahar  si pentru tine , indiferent in ce colt de lume vom ajunge , pentru ca asta ti-ar fi placut . Sa fi acolo cu un pahar de whisky/ tequila /tuica/rom ( you name it 🙂 )   facand caterinca de viata si de moarte .

 

Te iubesc frere ! Ai grja de noi , ai gija de nepotii si stranepotii tai . Noi o sa le povestim de Yoda al nostru .

Scan

despre nimicuri

Cica a nins in Bucuresti … Let me guess … I-a luat pe nepregatite 🙂
Joia trecuta a avut loc premierea filmului despre tatal meu la HBO .

http://m.mediafax.ro/cultura-media/documentarul-omul-pasare-despre-cel-mai-in-varsta-pilot-roman-inca-in-activitate-la-hbo-video-13406977

«HBO Wall

Daca as afisa o falsa modestie ar fi neadevarat . Sunt mandra de el de deabia imi incap in piele :))
Inca nu am vazut filmul .Sunt curioasa ce au reusit autorii sa faca din subiectul asta .
Asta nu schimba perceptia pe care o am eu despre el evident … tata care ma invata sa meg pe bicicleta , tata  pe care il vedeam mesterind intodeauna cate ceva inovativ  … pe care il auzeam vorbind cu radioamatori de prin colturi de lume  de neatins pe vremea lui Ceasca (YO3AJB -asta ii era indicativul 🙂
tata care ii invata pe ceilalti sa zboare  🙂 eu nu am fost eleva lui …probabil ca a considerat ca nu era deontologic 🙂 … tata care langa aerodrom  muncea la o adevarata microferma (gradina, gaini , capre , iepuri , porc si chiar o vitica de lapte) ca sa aiba ce pune pe masa la 3 copii  in anii aia ai comunismului .
tata care se intorcea cu trofee si lucruri frumoase de prin alte tari … tata pe care il admiram , uitand sa-l iubesc … tata ascunzandu-si ochii plansi in ziua in care il aducea in coma cu avionul de la Tg Mures pe fratele meu  … El si Trucmer decolasera catre TgMures fara aprobare de zbor , intr-o zi cu restrictii (Ceausescu  venea cu un  presedinte de stat African si nimic nu mai trebuia sa se miste de la sol ).. Trucmer a zis ca pot sa traga ca el nu il lasa pe Luci sa moara acolo …
L-au adus fara asistenta medicala doar ei doi (avionul era prea mic – o Vilga ).. Ce ani pentru Dumnezeu .
Tata iubit de femei pe care le vrajea :)) si inca o face
tata … Nepotii mei  vor avea ceva despre el si asta e important  pentru mine 🙂
Astept sa vad filmul .
Intre timp ne pregatim de primul Hallowen al nepoatei mele .
I-am luat costum .Lady bug …. Pentru tampiti care cred ca e altceva decat fun si incrimineaza …scutiti-ma … e la fel de pagana ca si mascatii din moldova ca si capra sau mersul cu ursul …E distractie si daca sunteti destul de ofiliti sa nu va distrati sau nu va lasati copii sa se distreze … Problema voastra .
Natura umana e ludica … Ne jucam si daca nu am mai face-o am putea sa ne pregatim singuri deja  sfarsitul . Sunt lucruri pe care le-am invatat de la tatal meu . Indrazneste si fa intodeauna ce crezi ca nu se poate face . Construieste ceea ce nu exista inca si fa exact ce te face fericit .Limitele sunt pentru oamenii marunti .

  Se poarta selfie :))

 Vremea inca tine cu noi , sunt 18 grade afara si e superb .

…vineri dimineata…

Buna dimineata ! E vineri …zi libera pentru mine .:) Pana in septembrie cand coleaga mea o sa fie mamica si voi incepe sa fac si vinerile dimineata … Asa ca ma bucur cat pot de ele . Pentru ca imi plac .
Mi-am turnat o stacana mare de cafea si am inceput sa rasfoiesc forumurile , stirile , blogurile … Ne mai vedem  prietenii ce fac…Aaaa si facebook …. Asa am aflat si eu ca sor-mea si nepoata-mea au plecat dis de dimineata la Falticeni la matusa noastra . E singura si e bolnava …banii de pensie nu ii ajung sa cumpere nici medicamente care nu , nu mai sunt gratuite decat in teoriile guvernantilor . A trebuit sa ii taie gazul ca nu are cu ce il plati . Am aflat asta tarziu . Este mult prea mandra sa primeasca un ajutor .
Mi-aduc aminte de anii copilariei , de vacantele intregi de vara petrecute la ea , de pasca ei cu ciocolata de cozonacii incredibili si de cea mai buna ciocolata de casa din lume …
Si de dimineti cand ne trezea in miros de clatite fierbinti si dulceata de cirese amare …cea mai grozava dulceata din lume .

Eu impreuna cu tanti Gicuta . La Falticeni .

 Impreuna cu mama in Bucuresti .

 Anii copilariei .Am fost norocoasa sa fiu inconjurata de o familie grozava si oameni speciali .

Si nu e drept pentru ei ce se intampla in tara aia …Stiu ca revolta mea e inutila si ca sunt multi altii suferinzi nevinovati … Pe care cei care stiu sa fure si sa conduca Romania i-au uitat si ii umilesc zi de zi … Si asta e un motiv pentru care nu voi accepta niciodata „normalitatea ” romaneasca .
Nu ii deplang foarte tare pe cei tineri . Cea mai mare parte au ales sa le placa smecheria si smenul national. Au invatat sa fure inca din primele clase de scoala . Au invatat cum merge cu scara de valori rasturnata … Si se descurca de minune .
Cei putini , care mai au inca in mintea lor notiunea de normalitate , de valoare adevarata ….aleg sa plece dupa ce incearca sa lupte un pic cu sistemul …fara succes .
Dar cei batrani sunt victime tacute si fara putere . Sistemul medical de acolo ii umileste zi de zi … Pensiile sunt impartite intre medicamente, lumina  si spagi … iar daca le mai ramane ceva de mancare … e doar un noroc .

Cred ca surpriza cea mai mare  a anului asta a venit din partea lui taica-miu …are 77 de ani.(just remember :D)
La inceputul lui ianuarie ii cere sora-mii sa il ajute sa-si faca pagina de facebook . Si ca si-a facut-o nu e mare surpriza dar de atunci incoace il vad activ …
Adica cauta intre poze , are deja vreo 160 de friends(multi colegi de zbor , multi fosti elevi si admiratoare :))) ), scrie prietenilor ….Mama mia …
Ma surprinde in fiecare zi cu felul in care se adapteaza la tot ce e nou …si nu ca il accepta dar il si foloseste noul … Sincera sunt mandra de el !

In alta ordine de idei , pe aici a nins olecuta dar nu e bai ca si Willie(harciogu canadian ) a zis ca vine primavara repede so …amandoi sunt la uison .:)

Ganduri si amintiri

Gata si saptamana asta … A trecut si Mos Nicolae …Inca mai fac pe Mos Nicolae pentru copii mei . Probabil pana vor aparea puii mici la noi in familie . Atunci nu vor mai fi ei copii :))
Acum o saptamana ziceam ,plina de convingere ca in primavara ies si pe express way  ca sa ma invat .Marti dau sa traversez EcRow(expresway-ul nostru ) si cand sa ma apropi vad politia care bloca intrarea pe drumul meu .De intors , nu puteam , asa ca nu aveam decat doua alternative si ambele implicau intrarea pe express :)) . Asa ca ia-o femeie pe EcRow si calca acceleratia pe o ceata naspa pana la  vreo 100 si ceva la ora …Nu de alta dar sa nu se suie altii pe mine :)).
Mergeam si cantam singura in masina melodiile lui Margineanu :)) Evident ca aveam inima in gat dar a doua zi    am luat-o tot  pe ECRow ! A inceput sa-mi placa !
A fost si ziua lui Mos Niculae al meu .Tati . Acum o  saptamana era iar pe la televizor dand interviuri

.http://www.tvrplus.ro/editie-telejurnal-68459
de la minutul 21 il gasiti 🙂

Nu a lipsit nici mon frere bineinteles de la sindrofia „zburatorilor ” 🙂

Adevarul ca stiu multi mai tineri ca  taica-miu care se proptesc intre doua perne si asteapta sfarsitul iar el se incapataneaza sa dea lectii celor tineri 😀 . Sunt mandra de el ! 77 de ani si nu cred ca a luat in viata lui nici macar o vitamina .Poate rar vreo aspirina ….In rest a mancat de toate , a baut (nu-i aviator ala care nu bea o bere sau un vin 🙂 )… Singurul  viciu pe care nu l-a avut a fost fumatul 🙂
Copil fiind imi aduc aminte de petrecerile lor cand se incingeau toti la povesti despre zbor si stateam cu gura cascata ascultandu-i . Mai tarziu am inceput sa zbor si mergeam cu ei la Carul cu Bere unde se adunau dupa zbor povestind , defapt spuneau ei , faceau „analiza zilei de zbor ” …:) Ce vremuri 🙂
Mi-e dor de oamenii de atunci ..de nea Barbuceanu , blajin , pe care nu l-am vazut enervat decat rar …dar si cand l-am vazut 🙂 Cat de furioasa am fost pe el cand la sfarsitul unei zile de zbor mi-a luat ultimul tur de pista si l-a dat lui frate-miu :))
Apoi John (Ionescu) , instructorul meu din al doilea an …Nea Romascu sau Nea Puiu Bindea…
Multi nu mai sunt demult …Zboara in alte lumi demult .
Mi-aduc aminte de prima greva veritabila din viata mea .
1980 . Era  vara in august cred si pe vremea aia existau asa numitele tabere de PTAP(ceva utecist-militar). Si in fiecare vara  o luna intreaga veneau astia pe capul nostru la Clinceni sa fie zburati . Noi cei care eram elevi la zbor trebuia sa ne multumim cu firimiturile si nici atat .Aia trebuiau sa zboare. Ordin de partid!
Asa ca ne-am suparat rau  noi, ne-am facut bannere , ne-am asezat in capul pistei de aterizare si am pus de o greva . De adevaratelea ! :)) Doamne ce naivi eram ! Noroc ca nimeni nu ne-a luat in serios .Nici macar aia de la baza militara de alaturi ! Era totusi 1980 si daca cineva se punea la mintea noastra si ne turna o incurcam rau de tot …
Eram doar inebuniti dupa zbor si frustrati …aproape in sevraj :)) Lupu , Limbalata , Ana Maria (Sima), Floricel … ce vremuri si ce oameni ! Eram de dimineata pana seara pe aerodrom fara sa ne pese de cluburi sau mondenitati si nici de tzoale de fitze 🙂
Ma uit acum la Robert si Andra si regasesc in ochii lor aceeasi pasiune pentru ceea ce fac . Exact cum o are tatal meu pentru zbor .  Sunt in stare sa munceasca de dimineata pana seara pana cad rupti de oboseala daca au un tel . Si sunt , la fel ca si el perfectionisti . Si inventivi .Asta inseamna pasiunea si puterea de a visa .

Puzzle

Viata noastra e plina de amintiri aici … Avem deja povesti si intamplari .Prima ,primul , evenimente …
Asta ma face sa spun acasa .
Primul cuib de robini .

Primul concurs al Andrei …

Concursul si emotiile de la Montreal ..2009

Primul interviu in Canada.

Craciun 2008

Craciun 2010

Craciun 2011

Primul DA spus de cei mari   …

Primul pas al celor mici …

Primul fir de leustean

 Primele flori ale visinului

 Primul ghiocel 🙂

Prima vizita a lui Patty

Toto la varsta cand era podoaba in pomul nostru …

 Si crescand mare 🙂

 Prima intrare in US …2008

 Primul 1 Iulie 🙂

 La noi pe ulita

 A doua vara  a lui Patty la noi …

Cand am venit in 2007 aparuse primul Kindle si toata lumea era incantata .Nu si de pret .Era vreo 800 de doalri unul . 🙂
Prin 2010 mi l-am luat pe al meu cu vreo 125 .Acum nu te costa decat vreo 75-80 dolari unul …Despre evolutia lui tehnica nu mai vorbim 🙂

Toate astea sunt piese mici de puzzle .Separat nu valoreaza mare lucru .Intregul si valoarea muncii conteaza .Bucuria cu care le pui in suflet . Oare intelege cineva aceste lucruri ?

NU cred in retete

NU cred in retete si nici in teorii . Ce mi se potriveste mie nu e sigur ca este si pentru tine …
Nu am descoperit nici ciubarul de la capatul curcubeului si nici nu am orbul gainilor . Pur si simplu viata mea , asa cum e ea acum , e mai mult decat as fi putut visa acum 10 ani .
Asta datorita si pasului pe care l-am facut venind aici . Pas deloc usor .
Norocul meu a fost familia . Sotul pentru care eu si copii am fost mai importanti decat orice . Copiii care au stiut intodeauna care e masura bunului simt . Care sunt minunati si mai buni decat multi altii …Pe care ii iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine . Daca maine nu as mai avea nici un dolar in buzunar si mi  s-ar termina zilele dar i-as avea pe ei sanatosi si fericiti ,nu as avea nici un regret .
Ne-ar fi fost mai bine in tara ? No way ! Nu am capatat inca Alzheimer si nu uit de la ce am plecat … Inca am urechi cu care ascult …inca mai am familie acolo .
Vad  nemultumiti …veniti de acolo aici . Intrebarea e ce au cautat , ce au gasit si daca nu au gasit ce inca mai cauta?
Canada nu e pension , nici Rai , nici tara nimanui , nu te asteapta nimeni cu paine ,sare si lautari si job de sef 🙂 … E al naibii de greu in primii ani . Multi clacheaza , altii se ridica si o iau de la capat , alti jelesc si cauta vinovatii in tot ceea ce ii inconjoara …Problema nu e in nimic altceva decat in fiecare dintre voi . In ce ati asteptat si ce ati gasit , in ce ati facut sa nu pentru a reusi .
Sunt mandra ca ai mei copii sunt luptatori . Nu s-au lasat si lupta sa reuseasca … asta e spiritul . Nu cel de jelanie pe care cu surpriza il intalnesc la oameni cu pretentii … Ei au ales  sa inoate nu sa faca pluta si sa se vaicareasca .
Blogul asta nu e unul de jelanie . Mi-ar fi rusine mie sa ma plang de nimicurile zilei de aici cand acolo de unde vin sunt oameni cu asa de mari probleme . Sa ma plang de mancarea de aici cand sunt oameni care nu au mancat de zile mai mult de o paine . Trezirea oameni buni si hai sa ne uitam un pic in jur si inauntrul nostru .Nu vad un Rai in jurul meu ci pur si simplu mi-ar fi rusine mie sa ma plang de nimicuri  cand cei ramasi Acolo o duc atat de greu .