Arhive

Pedeapsa uitarii

Oamenii au inceput sa uite , si sa uite grav .
Au uitat sutele de mii de femei victime ale unei politici absurde .
Au uitat cum statea procuratura in sectiile de obstretica , torturand femei pentru a afla cine le-a produs avort . Si daca ea si-l provocase dupa erau acuzata si  o asteptau cu puscaria .
Au uitat absenta metodelor anticonceptionale din tara .
Au uitat controalele in masa in fabrici , in intreprinderi . Le incolonau si le controlau fortat . Trebuiau sa raporteze cei de la partid … Astea nu sunt povesti . NU sunt inventii .Sunt realitati .
Nu mai exista decat teama de o sarcina nedorita  . Nu mai exista decat frica .

Ma ingrozeste ideea ca oamenii au inceput sa uite . Se pare ca in felul asta isi protejeaza ei constiinta . 😀
Din pacate  pe cei care vor uita , istoria ii va condamna la repetarea greselilor . 😦

Amintiri

E clar ca sunt in vacanta … am timp si azi am inceput sa rasfoiesc facebookul ducandu-ma mult inapoi printre poze … odata cu ele au venit amintiri dragi 🙂

 Paris 1998-1999 .Prima dimineata . O perioada de vis a vietii mele . Sa fii stagiar al statului francez ,sa ai ocazia sa traiesti acolo nu doar sa vizitezi orasul e o mare binecuvantare de care am avut parte . Parisul respira istorie , arta si frumusete .

 Drum bun Lavinia ! Saluta orasul sufletului meu !

 Clasa de asistenti medicali a(promotie 1993 ) 1991 – vara ,Austria

 Revederea  de 20 ani …impreuna cu BFE (OMG cum suna sorry Gabi dar nu m-am putut abtine :))) ) si cu o draga profesoara :doamna Oltea .

 17 ani ! Varsta in care il disecam pe Dostoievschi si argumentam despre „sinucidere-curaj sau lasitate`:)) ce naivi eram …

 Un eveniment  la care nu am fost iar absenta m-a durut enorm …fiica mea la terminarea academiei .

 Noapte de garda la Grigore  2007 cred

 Cristi in ultima noapte in Romania …

Nepoata mea favorita (OK …unica :)))

 Prima zi de sofer….prima parcare 2012 October 16

Nunta Andrei 2009

 In stagiu la Paris 1998-1999

 Unul din ultimele evenimente sociale de la Grigore 2007 inainte de plecarea mea .

 Primul intai iulie canadian

 Gandurile din momentul in care am emigrat asa cum au aparut publicate …

 Baiatul meu si soata lui 🙂

 Mitzulina draga cu doar cateva saptamani inainte de a pleca .Inca o mai caut cu privirea prin casa si acum 😦

 Munte 2007… Una dintre excursiile facute cu copii in acei ani …. Faine timpuri si momente !

Si celebrele felicitari pe care fica-mea mi le face inca si acum 🙂

Amintiri toate , amintiri dragi … Ele ne fac mai bogati .

Ganduri si amintiri

Gata si saptamana asta … A trecut si Mos Nicolae …Inca mai fac pe Mos Nicolae pentru copii mei . Probabil pana vor aparea puii mici la noi in familie . Atunci nu vor mai fi ei copii :))
Acum o saptamana ziceam ,plina de convingere ca in primavara ies si pe express way  ca sa ma invat .Marti dau sa traversez EcRow(expresway-ul nostru ) si cand sa ma apropi vad politia care bloca intrarea pe drumul meu .De intors , nu puteam , asa ca nu aveam decat doua alternative si ambele implicau intrarea pe express :)) . Asa ca ia-o femeie pe EcRow si calca acceleratia pe o ceata naspa pana la  vreo 100 si ceva la ora …Nu de alta dar sa nu se suie altii pe mine :)).
Mergeam si cantam singura in masina melodiile lui Margineanu :)) Evident ca aveam inima in gat dar a doua zi    am luat-o tot  pe ECRow ! A inceput sa-mi placa !
A fost si ziua lui Mos Niculae al meu .Tati . Acum o  saptamana era iar pe la televizor dand interviuri

.http://www.tvrplus.ro/editie-telejurnal-68459
de la minutul 21 il gasiti 🙂

Nu a lipsit nici mon frere bineinteles de la sindrofia „zburatorilor ” 🙂

Adevarul ca stiu multi mai tineri ca  taica-miu care se proptesc intre doua perne si asteapta sfarsitul iar el se incapataneaza sa dea lectii celor tineri 😀 . Sunt mandra de el ! 77 de ani si nu cred ca a luat in viata lui nici macar o vitamina .Poate rar vreo aspirina ….In rest a mancat de toate , a baut (nu-i aviator ala care nu bea o bere sau un vin 🙂 )… Singurul  viciu pe care nu l-a avut a fost fumatul 🙂
Copil fiind imi aduc aminte de petrecerile lor cand se incingeau toti la povesti despre zbor si stateam cu gura cascata ascultandu-i . Mai tarziu am inceput sa zbor si mergeam cu ei la Carul cu Bere unde se adunau dupa zbor povestind , defapt spuneau ei , faceau „analiza zilei de zbor ” …:) Ce vremuri 🙂
Mi-e dor de oamenii de atunci ..de nea Barbuceanu , blajin , pe care nu l-am vazut enervat decat rar …dar si cand l-am vazut 🙂 Cat de furioasa am fost pe el cand la sfarsitul unei zile de zbor mi-a luat ultimul tur de pista si l-a dat lui frate-miu :))
Apoi John (Ionescu) , instructorul meu din al doilea an …Nea Romascu sau Nea Puiu Bindea…
Multi nu mai sunt demult …Zboara in alte lumi demult .
Mi-aduc aminte de prima greva veritabila din viata mea .
1980 . Era  vara in august cred si pe vremea aia existau asa numitele tabere de PTAP(ceva utecist-militar). Si in fiecare vara  o luna intreaga veneau astia pe capul nostru la Clinceni sa fie zburati . Noi cei care eram elevi la zbor trebuia sa ne multumim cu firimiturile si nici atat .Aia trebuiau sa zboare. Ordin de partid!
Asa ca ne-am suparat rau  noi, ne-am facut bannere , ne-am asezat in capul pistei de aterizare si am pus de o greva . De adevaratelea ! :)) Doamne ce naivi eram ! Noroc ca nimeni nu ne-a luat in serios .Nici macar aia de la baza militara de alaturi ! Era totusi 1980 si daca cineva se punea la mintea noastra si ne turna o incurcam rau de tot …
Eram doar inebuniti dupa zbor si frustrati …aproape in sevraj :)) Lupu , Limbalata , Ana Maria (Sima), Floricel … ce vremuri si ce oameni ! Eram de dimineata pana seara pe aerodrom fara sa ne pese de cluburi sau mondenitati si nici de tzoale de fitze 🙂
Ma uit acum la Robert si Andra si regasesc in ochii lor aceeasi pasiune pentru ceea ce fac . Exact cum o are tatal meu pentru zbor .  Sunt in stare sa munceasca de dimineata pana seara pana cad rupti de oboseala daca au un tel . Si sunt , la fel ca si el perfectionisti . Si inventivi .Asta inseamna pasiunea si puterea de a visa .

Irationala intamplare

Dragostea este poate cea mai irationala intamplare  din viata noastra .Nu a tuturor .Pentru ca sunt unii „imuni” ,”vaccinati” . Rari dar sunt .
Pentru toti ceilalti este o intamplare frumoasa , dureroasa si irationala care ne da peste cap mersul inainte.
Ma bantuie de ceva timp o amintire de undeva din anul intai de liceu . Un celebru bal de boboci .Tip „comunist ” .Pe holurile liceului .E drept  suficient de mare . Muzica Bonney M si Abba ca doar erau anii 78-79 ,nu?
Eu , doar o pustoaica . Inca copil ca sa nu fiu atentia celor de-o varsta cu mine .Dar in atentia celor din anul 4 … Celebrele serbari cu recitari si concursuri patriotice ma adusesera in anturajul lor . Dansam cu ei , flirtam cu ei . Si totusi as fi dat jumatate din viata mea sa fiu invitata de un singur baiat ,unul de varsta mea .Indragostita irational de el as fi plecat  oriunde cu el catre capatul lumii daca mi-ar fi cerut-o . Dar ca orice lucru irational am terminat liceul fara sa primesc  o invitatie la dans …
Alteori alegerile pe care le facem in viata ne urmaresc . Ne dor intrebandu-ne :ce ar fi fost daca? Cum ar fi fost ?
Prima mare dezamagire din viata ? 🙂 Vlady . Liceu .Cand s-a sfarsit simteam ca se sfarsise lumea … Pardoxal a fost ca  m-am vindecat mai repede decat credeam si niciodata nu am regretat sfarsitul . A fost dulce , dragut si atat . Dar ce parea pasiune intr-un mod irational s-a stins mai repede decat as fi visat . Nu lasat nici o cicatrice in sufletul meu .S-a vindecat „curat” , fara urme .
Dupa a fost furtuna  si furtuna a ramas pana la  sfarsit .Durerea primului refuz . Refuz al mintii dar nu si al sufletului . Ce ar fi fost daca ?